Anatomia umarului

Articulatia scapulo-humerala este articulatia de la nivelul umarului, care reprezinta jonctiunea intre membrul superior si trunchi. Este o articulatie foarte flexibila ce permite miscari de mare amplitudinte a bratelor in toate directiile.
Umărul este complex și este important de reținut că are două componente
principale:
 Articulația glenohumerală (între capul humeral și glenă)
 Articulația scapulotoracică (între scapulă și peretele toracic)
Capul humeral cu forma sferica, neteda, reprezentand 2/3 dintr-o sfera. Acesta prezinta in partea mediala o suprafata articulara convexa, neteda prin care se articuleaza cu cavitatea glenoida a scapulei, cu forma ovalara, concava, cu axul mare vertical. Toata cavitatea glenoida se articuleaza doar cu 1/3 din capul humeral, ceea ce il confera articulatiei umarului cea mai mare libertate de miscare. In luxatiile umarului, labrumul este desprins odata cu capsula articulara si cu periostul, capul humeral intr-un buzunar format, anterior, din capsula si muschi si posterior de scapula. In luxatiile recidivante de umar, labrumul impreuna cu capsula articulara se reinsera la marginea cavitatii glenoide.
Articulatia este unita cu ajutorul capsulei articulare, care este un manson cilindric, fibros, lax, situat in jurul capetelor osoase, asigurand libertatea necesara miscarilor si indepartarea suprafetelor articulare cu cca 20 de mm. Este formata din fibre superficiale longitudinale si circulare mai profunde. Capsula porneste de la nivelul scapulei si se insera pe capul humerusului, astfel incat cei doi tuberculi humerali raman in afara cavitatii articulare. Partea inferioara a capsulei este subtire si laxa, aceasta zona generand o incidenta crescuta a luxatiilor antero-inferioare de umar. Deasupra capsulei se gaseste muschiul supraspinos, anterior muschiul subscapular, posterior muschii infraspinos si rotund mic. Practic in jurul ei se gaseste coafa rotatorie. Capsula articulara este strabatuta de capul lung al muschiului biceps brahial, care trece prin articulatie si se insera pe scapula.
În articulația scapulotoracică, scapula se mișcă peste cușca toracică și dințatul
anterior. Ea este sprijinită de claviculă, de trapez, romboid, ridicător al scapulei și dințat anterior. Unghiul inferior al scapulei normal ajunge până la D7.
Cu toate acestea, scapula este o structură mobilă, variată în poziții și permite
multe mișcări din articulația scapulotoracică. Ca mișcări, scapula poate fi ridicată sau coborâtă
(max 12 cm. Trebuie avut în vedere că ridicarea umărului este o mișcare pur scapulotoracică și
trebuie distinsă de ridicarea brațului.) Cel din urmă termen este mai degrabă popular, dar se
traduce prin abducție sau flexie. Scapula poate fi rotată medial sau lateral și rotată în jurul
peretelui toracic. De asemenea poate fi înclinata sus și jos. Mișcările scapulei sunt posibile dacă
există libertate în articulațiile acromioclaviculare și sternoclaviculare si între scapulă și peretele
toracic.
Cauza comună a durerilor de umăr este spondiloza cervicală, la fel cum de la nivel lombar radăcinile nervoase iritate provoacă durere la nivelul șoldului.