Fractura diafizara de femur

In ultima perioada, acest tip de fractura este intalnita din ce in ce mai des in urma accidentelor rutiere sau de munca. In general apar consecutiv unor importante traumatisme, iar daca se produc in cadrul unui politraumatism sunt insotite de stari grave de soc.
Incidenta cea mai mare este la adultii tineri si la copii, insa varstnicii nu sunt exclusi. Mecanismul de producere este direct, atunci cand femurul este lovit cu putere de un obiect contondent, sau indirect, mult mai frecvent, ca in cazul caderilor de la inaltime sau a accidentelor rutiere. In ambele cazuri violenta impactului cu solul, sau cu tabloul de bord in cazul accidentelor rutiere exercita o forta de flexie a femurului, peste limita acestuia de flexibilitate. Fracturile prin torsiune apar in general in accidentele de schi.
Semnele generale se instealeaza in urma producerii fracturii si constau in anxietate si agitatie, iar in cazul accidentelor importante se instaleaza starea de soc, mai ales in cazul fracturilor deschise.
Impotenta functionala este insotita de durere, care este si semnul subiectiv constant si pregnant, aceasta crescand la incercarea de mobilizare a membrului. Accidentatul nu isi poate ridica membrul de pe sol, impotenta functionala fiind totala. Apare tumefactia zonei, deformare locala si pozitie vicioasa de rotatie externa, adductie si de asemenea se poate observa ca membrul este mai scurt decat cel sanatos.
Prezenta fracturii este confirmata de mobilitatea anormala, intreruperea continuitatii osoase si intransmisibilitatea miscarilor datorata intreruperii parghiei osoase.
Diagnosticul este usor de pus datorita semnelor clinice, insa, pentru a fi sigur de tipul de fractura, o radiografie fata si profil a femurului este obligatorie si trebuie sa cuprinda si articulatia superioara (soldul) si cea inferioara (genunchiul).
In urma accidentului apar complicatiile, care pot fi imediate (fractura deschisa, leziuni vasculare sau nervoase, stare de soc, congestie pulmonara, tulburari urinare, embolie grasoasa) sau tardive (redoare de genunchi, calus vicios, pseudoartroza)
Fracturile se consolideaza in aproximativ 3 luni daca au fost bine reduse si imobilizate corect, datorita faptului ca fragmentele sunt bine vascularizate si sunt inconjurate de un manson muscular important.
Tratamentul definitiv este ortopedic sau chirurgical, in functie de gravitate. Tratamentul ortopedic realizeaza o tractiune continua in ax, cu ajutorul unei brose transosoase. Tratamentul chirurgical recurge la manevrarea directa a fragmentelor si fixarea lor fie cu o tija centromedulara, fie cu o placa insurubata. In unele cazuri, foarte grave, ambele metode te tratament sunt necesare.
Recuperarea joaca un rol extrem de important in recuperarea functiei membrului, prin actiunea asupra muschilor si articulatiilor. Este recomandata inceperea cat mai rapida si fara intrerupere a unui program kinetic. Kinetoterapiei se asociaza masajul fizioterapeutic si balenoterapia