Instabilitatea patelara

Patela are tot timpul o tendinta de dislocare laterala deoarece tuberozitatea tibiala este lateral axei dinamice a cvadricepsului; orice tensiune in mecanismul extensor ( de la contractia cvadricepsului sau fibroze) genereaza o componenta de forta laterala ce are tendinta de a deplasa patela lateral. Normal, la inceputul miscarii de flexie a genunchiului patela intra in canalul ce separa condilii femurali (trohlea), si este mentinuta in acest loc pe toata miscarea de flexie. Acest sistem poate fi deranjat in mai multe moduri. Impingerea laterala ce poate determina subluxarea rotulei poate fi amplificata de o insertie laterala anormala a cvadricepsului, structuri laterale tensionate, sau prin cresterea unghiului dintre axa cvadricepsului si linia ligamentului patelar (ca rezultat al unei deformitati de genunchi, sau a unui pelvis lat). Condilul lateral care suporta si ghidează rotula poate avea o deficienta, sau rotula poate fi mica sau formata deficitar (hipoplazie). Daca rotula este plasata superior (patella alta) este posibil sa nu intre in canalul intercondilar la inceputul flexiei (conditie des asociata cu genu-recurvatum). Medial de patela tesuturile moi previn subluxarea patelei laterala, insa aceastea pot fi deficitare, uneori ca rezultat a unui stretching provocat de o dislocare anterioara.
Exista mai multe situatii caracterizate de pierderea aliniamentului patelar normal.
Dislocarea traumatica acuta a patelei. Aceasta afectiune apare cel mai des la persoanele de sex feminin la varsta adolescentei ce practica un sport. Este posibil sa existe precedentul unei lovituri directe la nivelul genunchiului. Rotula se luxeaza lateral si creaza o diformitate vizibila, ce se reduce natural pana cand pacientul ajunge la ortoped. Daca luxatia se mentine aceasta este redusa si o periada de ortezare de contentie este recomandata in toate cazurile. Unii sustin tratamentul chirurgical, cu refacerea tesuturilor mediale si „eliberarea” celor laterale.
Dislocarea laterala recidivanta. Luxatii dureroase a patelei continua sa apara, ce devin tot mai frecvente si usor de produs. Este recomandata procedura chirugicala pentru stabilizarea patelei in cazurile bine stabilite, pentru a reduce riscul de osteoartrita patelofemurala secundara si de a preveni situatiile periculoase ce pot aparea in timpul luxarii. Procedura are ca scop corectarea cauzei ce este determinata de investigatiile specifice.
Dislocarea de patela congenitala. Rotula poate fi luxata la nastere in asociere cu anormalitati congenitale. Luxatia este ireductibila, corectarea prin interventie chirurgicala este dificila, iar rezultatele adesea sunt slabe.
Dislocarea voluntara a patelei. Rotula se luxeaza de fiecare data cand se face flexia genunchiului si este lipsita de durere. Se manifesta in copilarie si poate aparea datoruta unui atasament anormal al tractului iliotibial. In unele cazuri, in perioada neonatala, luxatia rezulta de la fibrozarea muschiului cvadriceps in care se fac injectii intramusculare. Dislocarea apare si in sindromul la laxitate articulara. In cazurile indentificate exista de obicei o deficienta severa a trohleie. Poate fi tratat prin tratament chirufical, prin „eliberarea” partilor laterale si reconstructia celor mediale, iar uneori transpozitia tubercului tibial.
Dislocarea de patela permanenta. Este rara si poate fi rezultateul unei luxatii din copilarie sau adolescenta. Rotula este luxata permanent, iar putearea cvadricepsului si forta genunchiului sunt puternic reduse.