Spondiloza cervicala

Este de departe condiția care afectează cel mai adesea gâtul. Modificările degenerative apar timpuriu în evoluția coloanei vertebrale cervicale, adesea în decursul celei de-a treia decade. Spațiul discului dintre vertebrele cervicale a cincea și a șasea este cel mai adesea implicat. Modificările cele mai timpurii se limitează la nivelul discului, însă fațetele articulare sau articulațiile uncovertebrale (articulațiile Luschka) pot fi implicate în scurt timp. Se impune restricția imediată a mișcărilor la nivelul afectat, dar adesea este imposibilă detectarea din punct de vedere clinic, deoarece acesta este mascat de mobilitatea persistentă a articulațiilor de deasupra și de dedesubt. De fapt, aceasta afectiune poate să nu atragă niciodată atenția, dar din nefericire, în multe cazuri apar simptomele, fiind însoțite uneori de traume minore. Durerea poate fi resimțită în partea centrală a gâtului și se poate extinde către occiput, determinând dureri occipitale severe care pot fi confundate cu migrenele; durerea se poate extinde și distal, frecvent și în mod inexplicabil mai mult decât ne-am putea aștepta din motive anatomice, către regiunea scalpulară inferioară. Adesea, se înregistrează o durere la nivelul gâtului, instalată destul de brusc, sau în regiunea supraclaviculară. Cu implicarea rădăcinii nervului din modificările artritice ale fațetei sau articulațiilor uncovertebrale, durerea se poate extinde la umeri, brațe și mâini, cu parestezie și, mai rar, implicare neurochirurgicală demonstrabilă; aceasta poate implica reflexe absente ale brațelor, slăbiciune musculară și afecțiuni senzoriale.

În spondiloza cervicală, canalul cervical poate fi îngustat prin protuberanța osteofitică a fațetelor articulare sau a articulațiilor uncovertebrale, prin hernierile discului central, prin îngroșarea ligamentului flava sau chiar de la subluxațiile vertebrale cervicale locale asociate cu lipsa de fermitate a ligamentelor. Îngustarea privind dezvoltarea canalului poate fi un factor suplimentar. Reducerea dimensiunii acelui canal poate duce la compresia măduvei spinării (mielopatie spondilotică cervicală). Tulburarea rezultantă a funcției măduvei spinării poate cauza durere la nivelul gâtului, dificultate la mers și instabilitate la nivelul picioarelor, amorțeală, parestezie, slăbiciune și pierderea dexterității membrului superior. Apare adesea compresia coexistentă a rădăcinilor nervului cervical, care determină simptome radiculare, care pot complica tabloul clinic. Poate apărea disfuncția vezicii urinare, fără a fi frecventă, iar răspunsurile mușchiului extensor plantar pot apărea mai târziu. Mielopatia progresivă severă din stenoza spinală necesită adesea tratament operator prin decompresie și stabilizare.
Implicarea arterei vertebrale prin excrescențe osteofitice sau instabilitatea spinală locală poate cauza drop-attack (cădere bruscă prin înmuierea gambelor), precipitat de extensia gâtului. Osteofitele care apar din marginile vertebrale anterioare pot cauza uneori disfagie, din cauza dimensiunii acestora.
Sprijinul temeinic de tratament în spondiloză este utilizarea judicioasă a unui guler cervical și prescrierea unor analgezice. Dacă simptomele rădăcinii sunt proeminente, intermitente sau continue, se recurge adesea la tehnicile de tracțiune cervicală. Se recomandă uneori manipularea coloanei vertebrale cervicale, îndeosebi la grupele de vârstă tinere fără implicare neurochirurgicală. Simptomele severe, extinse, pot fi supuse unor investigații suplimentare, utilizând ecografia sau mielografia, urmate de o tomografie computerizată. Dacă se demonstrează existența unei leziuni pozitive, se va efectua o explorare; în caz contrar, se recomandă uneori o fuziune cervicală locală.