Instabilitatea umarului

Dislocările repetate ale umărului duc la instabilitatea umarului.

Articulatia umarului ofera o arie de miscare atat de mare si o flexibilitate mult mai crescuta decat alte articulatii din corp, fiind in consecinta si articulatia cea mai predispusa la luxatii si subluxatii.
Traumatismele recurente, luxatiile scapulohumerale sau laxitatea congenitala a partilor moi poate duce la o afectiune cronica numita instabilitate articulara
Umărul poate fi afectat de o instabilitate anterioară, posterioară şi inferioară. Când umărul este instabil în mai multe locuri, atunci instabilitatea multidirectională (umărul pierdut) se spune că este prezentă. Instabilitatea anterioară este mai frecventă şi în multe cazuri aceasta face ca umărul să se disloce clar şi uşor. Se întâmplă frecvent la cei cuprinşi între vârsta de 20-40 ani. Poate fi o istorie repetată a dislocărilor în care cauza traumatică a devenit progresiv mai puţin severă (dislocarea recurentă anterioară a umărului). Operaţiile chirurgicale sunt în general recomandate dacă acolo au avut loc mai multe dislocări, dar fiecare caz trebuie atent evaluat
pentru a exclude o laxitate a umărului în alte planuri. În multe cazuri de reconstrucţie eşuată, cauzata a fost o instabilitate posterioară asociată. Dislocările posterioare ale umărului sunt mai puţin cunoscute decât dislocările anterioare şi diagnosticul este uneori trecut cu vederea când doar proiecţia radiografiei este facută. Reconstrucţia chirurgicală este uneori necesară, dar poate eşua dacă instabilitatea anterioară nu este luată în considerare. Instabilitatea anterioară şi multidirecţională se poate instala fără o traumă anterioară şi niciodată urmată de o luxaţie sau subluxaţie evidentă. Condiţia poate fi de origine congenitală. Prima manifestare este durerea şi slabiciunea din umăr cu instalarea rapidă a oboselii în timpul activităţii. Braţul se poate simţi ca şi mort. În cazul instabilităţii multidirecţionale, reantrenarea musculară este susţinută, deşi reconstrucţia chirurgicală este câteodată încercată. Luxaţiile repetate ale umărului trebuie diferenţiate de luxaţiile obişnuite. În cele din urmă pacientul poate suferi de laxitate articulară.
Postoperator umarul se imobilizeaza in orteza tip Dessault pentru 1 saptamana, dupa care se trece la o esarfa simpla de atarnare 3-4 saptamani. Pacientul trebuie sa urmeze un plan de recuperare care ii va fi prezentat de catre un kinetoterapeut pentru o recuperare cat mai completa.